Sa presupunem ca, Doamne fereste, va aflati pe patul de spital de cateva saptamani si ati fost diagnosticati cu o boala care nu are leac, iar doctorii va dau teribila veste ca nu se mai poate face nimic pentru voi, nu exista tratament pentru ceea ce aveti voi. Mai aveti cam 2 luni de trait, estimeaza acestia. Atat voi cat si apropiatii vostrii ar fi daramati fizic si psihic de halucinanta veste, dar una din cunostintele voastre, foarte credincioasa de altfel, s-ar ruga la Dumnezeu ore/zile/saptamani in sir, non stop, pentru viata voastra, dar, intr-un final, tot doctorii sunt cei care v-ar salva viata. Dupa lungi cercetari amanuntite acestia au descoperit un tratament care v-ar putea salva viata. Primiti tratamentul, rezultatele testelor incep sa arate normal si va simtiti din ce in ce mai bine. Pe scurt, sunteti pe cale sa plecati din spital pe picioarele voastre. Tratamentul a functionat foarte bine! Cunostinta voastra, cea care pe toata durata tratamentului s-a rugat la Dumnezeu pentru ca sa va faceti bine, a pus vindecarea voastra miraculoasa pe seama divinitatii. Si nici nu vrea sa auda ca doctorii au fost cei care v-au salvat viata. Da, mai sunt si asemenea oameni care nici nu vor sa auda de miracolul stiintei si pun totul pe seama divinitatii. „Ai vazut daca m-am rugat, m-o ajutat Domnu sa scap cu bine de probleme…”
Daca toate acestea enumerate mai sus vi s-ar intampla, cui i-ati multumi cel mai mult, Domnului sau doctorilor care s-au luptat pentru viata voastra? Catre cine ati redirectiona mai multe multumiri, mai multe doctorilor sau mai multe lui Dumnezeu, sau in egala masura ambelor parti.
Lui Dumnezeu, pt ca El face minuni prin intermediul oamenilor, iar in acest caz a fost doctorul. I-a luminat mintea si a gasit intr-un final un tratament decisiv. Stiinta intra de multe ori in impas. Daca dr nu a gasit initial un tratament, slabe sanse sa se fi apucat de cercetat intens problema si sa fi descoperit miraculosul tratament. De obicei dr. se impaca cu ideea ca atunci cand au epuizat toate sansele nu mai au ce face si chia ei apeleaza la Dumnezeu.
Multumesc de idee! Da, e adevarat ca, stiinta intra de multe ori in impas, dar tot stiinta se afla la baza multor lucruri in lumea asta, inclusiv in domeniul sanatatii. Sa nu uitam totusi ca doctorii sunt si ei oameni si e greu sa te joci cu vietile oamenilor.
Adevarat ca au un mare merit dr., dar sunt multe situatii critice in care medicul e sceptic fata de rezultatul final si dau „sanse minime” si chiar si asa oamenii reusesc. Sau situatii in care medicul zice: depinde de bolnav, cat de mult isi doreste sa traiasca sau asa ceva … Si aici intervine Dumnezeu. Spre exemplu am avut ocazia sa cunosc cativa fosti detinuti politic care in 20 de ani de temnita au strans o multime de boli printre care si TBC. Cand au iesit din inchisoare si s-au dus la medic , acesta le-a zis ca nu se vad decat urme ale unei asemena boli. Boala nu mai era. Asta fara pic de tratament … Deci meritul e impartit cumva :) Numai bine!
Problema e ca multi nu cred in miracolul divin pentru ca nu au avut niciun motiv care sa le dea increderea in Dumnezeu. Pe principiul, nu cred pana nu vad.