Au fost aduse moaștele unui sfant oarecare la Catedrala Ortodoxă din Cluj, nu mă interesează cine e și nici ce a făcut la viața lui, nu mi se pare relevant acest lucru din punctul meu de vedere, ce mi se pare ciudat este încrederea pe care inca o acordă cei mai mulți dintre cetățenii patriei moaștelor, bisericii și religiei în general. Tristul adevar este ca acesta a ramas poate singurul lucru in care să mai creadă, într-o țară în care alții se îmbogățesc, iar alții plang și suspină la vremuri mai bune.
Cand am trecut azi dimineață pe la catedrală era o coadă infernală, de peste 20 metri care se intindea in toata piata, civilizat, nimeni nu se ingramadea la poarta bisericii, asa cum sunt prezentate genul acesta de manifestatii in buletinele de stiri. E o imagine dezolantă care surprinde Romania de azi. Și cred, defapt nu cred, sunt convins de asta, ca dacă ar apărea maine în oraș moaștele sfantului Așteaptă, oamenii s-ar ruga și la el. Chiar daca multi nu stiu a cui sunt resturile alea, ei se roaga la el, ca ce altceva sa mai faca? Dacă ne uităm la cine frecventează genul acesta de adunări creștine: oameni simpli, amărați, pensionari, ajungem să ne întristăm nu alta. E un tablou al naibii de trist.
Acestor oameni numai credința în Dumnezeu le-a mai rămas. Si eu sunt creștin, dar nu sunt intr-atat de bisericos încat să frecventez lacasul de cult în fiecare duminică la slujbă, dar acești oameni care se agață de cele sfinte cu speranța că le va merge mai bine, mă întristează. Un tablou trist, o Romanie trista…
Si n-ai agatat vreo tipa evlavioasa? :))
Chiar, poate scrii urmatorul post despre cum poti agata o credincioasa ;))
Nu e zona mea de interes, dar daca imi pun mintea scot un articol din asta :))