În fiecare an mă întreb asta, unde sunt colindătorii de altădată, iar aici nu mă refer la țigani, ci la copiii mici din bloc sau de prin cartier? Cu fiecare an ce trece, sunt tot mai puțini colindători, nu știu cum se face, mi-e greu să găsesc o explicație pentru asta. Anul acesta de Crăciun, pe 24 decembrie, au fost doar doi copii din vecini și atât. Doi!! Bine, mai bătuseră la ușă alte două grupuri a câte doi țigănuși, dar nu le-am deschis. Serios, cine le deschide țiganilor cărora li se lipește cam orice de mână și nu se știe ce îți șutesc de prin casă?
Deși sunt destui copii mai mici în bloc care ar fi putut veni la colindat, n-au venit decât doi din scară și nimeni altcineva. De ce, chiar nu pot să știu? Probabil nu i-o fi lăsat părinții să iasă seara în Ajunul Crăciunului afară de teamă să nu pățească ceva sau, cine știe, poate s-or fi dus la colindat la colegii de clasă, nu de alta, dar din câte se pare, tinerii din ziua de azi merg la colindat pe la fiecare acasă, în general la colegii de școală. Puțini își mai colindă vecinii sau rudele, puțini mai merg la colindat în bloc. De ce, habar nu am.
Îmi aduc aminte, cu nostalgie și cu emoție, când eram eu mic și mergeam la colindat în tot blocul, din scara 1 și până într-a patra, iar din 100 și ceva de apartamente majoritatea îmi deschideau, că pe atunci nu erau atât de mulți țigani care să „ne păstreze tradițiile” și lumea mai deschidea ușa în seara de Crăciun. Ce-i drept, sărbătorile de iarnă pe vremuri se petreceau mai mult în familie, acasă, acum se petrec mai mult prin stațiunile montane din Austria, prin Franța, Anglia sau alțe țări exotice. În zilele noastre dacă primești colindători mai colorați, if you know what I mean, trebuie să stai cu ochii pe ei să nu cumva să li se lipească ceva de mână. Aici s-a ajuns.
La colindat, când eram mic, mergeam singur singurel câteodată, dar erau ani când ne strângeam cu gașca de la bloc, vreo 5-6 puștani, apoi porneam să colindăm și nu ne opream până nu terminam tot blocul. Răsunau toate etajele de glasurile noastre și de multe ori ajungeam să luăm și blocurile din apropiere la colindat, atât de fain era. Nu mergeam neapărat pentru bani, nu ăsta era scopul, mergeam pentru că ni se părea ceva normal să ieșim să colindăm seara în Ajunul Crăciunului, eram copii și tradiția trebuia respectată. Și colindam frumos, nu lălăiam două versuri și gata. Bine, trebuie să recunosc, ne bucuram și când primeam bani, câțiva leuți acolo de la fiecare apartament și se aduna o sumă frumușică la final, iar când ajungeam acasă și începeam să ne număram bănuții, parcă ni se lumina fața când vedeam atâția bani. Câteva sute de lei pe vremea aceea erau bani buni. Apoi începean să ne gândim ce ne cumpărăm sau ce facem cu ei, mergem la Mec să ne luăm Happy Meal, mergem la internet cafe să ne jucăm pe calculator, mergem să ne cumpărăm artificii pentru Revelion sau ne luăm dulciuri și sucuri. Alte vremuri… Acum, din câte observ, nu mai există gașcă de copii la bloc, pruncii din ziua de azi nu mai sunt la fel de uniți și nu își mai trăiesc copilăria ca altădată, sunt prea ocupați cu tablete, internet, smartphone-uri și jocuri ca să mai aibă timp să se bucure de frumoasele sărbători de iarnă cum ne bucuram noi, generația celor născuți înainte de 90. Păcat…
Îmbătrânim…
La mine au venit doar un grup de copiii mici, însoțiți de o fată mai mare, care nu erau țigani, în rest au venit doar țigani, parcă au fost vreo 5.
Se pierde tradiția, acum doar țiganii o să vină, pentru bani.Păcat.
la noi, în Vaslui, încă se păstrează tradițiile, sunt o mulțime de colindători în zilele de sărbătoare, dar oamenii nu prea îi mai primesc.