Nu stiu cum sa va spun dar dintotdeauna am avut un vis copilăresc , cu care am crescut de mic, iar astăzi când trec pe lângă un raion de jucării devin nostalgic şi îmi aduc aminte cu plăcere de acea dorinţă avută cu mulţi ani în urmă. Şi chiar dacă am depăşit vârsta, nu pot să mă abţin să mă opresc pentru câteva minute şi să admir ceea ce eu n-am putut primi la vremea respectivă – îmi doream cu ardoare o maşină teleghidată, din aia mare, fără fir, pe care să o pot controla cum vreau eu. Chiar îmi şi făcusem planuri după ce o primesc, ce să fac cu ea şi cum o să mă distrez de mama focului, nu voi mai ieşi o săptămână din casă iar când o voi face voi ieşi cu maşina afară, să mă laud prietenilor de la bloc. Ba mai mult, chiar plănuisem să pun o cameră de filmat pe ea şi să îmi amenajez un centru de spionaj (mda, aşa-i când ai crescut cu filmul „Singur Acasă” şi James Bond).
Pe vremea mea, jucăriile erau scumpe, de la câteva sute de mii până la câteva milioane de lei, nu că în ziua de azi ar fi mai ieftine, iar pe noi nu ne dădea banii afară din casă astfel încât să ne putem permite luxul ăsta. Şi să nu mă înţelegeţi greşit, nu am dus lipsă de jucarii, am avut har domnului destule, saci întregi şi cutii pline, doar că o maşină teleghidată fără fir nu mi-a fost dat să primesc niciodată.
Acesta e doar unul din visele copilului din mine care mă bântuie şi astăzi, poate le voi spune cândva şi pe restul. Mă roade curiozitatea să vă întreb, voi aveţi astfel de vise rămase de pe vremea când eraţi mici şi care vă bântuie şi în ziua de azi? :D
Masina teleghidata fara fir a fost si pentru mine unul din vise, nerealizabil niciodata.
Copilul meu va avea aceasta masina, asta in cazul in care voi avea si un baietel, fetele nu prea sunt pasionate in copilarie de asa ceva… simpatizeaza cu papusile care fac kaka si pipi in olitza, gen Barbie. :D
Fetitele.. simpatizeaza in jurul majoratului cu masinutele (scumpe) :))