M-aş putea obişnui cu atmosfera de festival de film

Câteva din motivele care cântăresc serios în luarea deciziei personale de a aplica pentru un post de voluntar în cadrul unui festival de film sunt aşa, în ordinea numerelor de pe tricouri, începem cu: şansa unică de a vedea filme mai speciale, care fac parte dintr-o categorie deloc exploatată de media clasică, filme în care s-au investit mai mult decât bani şi timp, s-a pus suflet la temelia lui, ca să zic aşa, iar unele dintre ele sunt inspirate din fapte reale, ceea ce le face, repet, să fie nişte filme cu adevărat speciale. Aşa am ajuns să le percep eu, după 4 ani de voluntariat în cadrul celor două festivale importante din Cluj.

O altă şansă care ţi se oferă prin voluntariat este ocazia unică de a-ţi face noi prieteni şi de a da peste oameni faini, actori, regizori şi străini, pe care doar aici ai şansa să-i întâlneşti. Prin voluntariat ţi se deschid noi orizonturi.

Filmele, cafeaua şi boemia din Klausenburg, orele petrecute în sălile de cinema, aţipelile la câte un film mai plictisitor, nopţi albe de film, turele de seară, berea şi vodka cu cola din Bcj Janis, drumul spre casă încărcat cu idei după câte un film mai captivant şi  întreaga atmosferă care a gravitat în jurul Comedy Cluj m-au ţinut în priză în această săptămână şi, sincer vă spun, cred că m-aş putea obişnui cu atmosfera asta.

Cu fiecare ediţie de festival mă transform într-un cinefil înnăscut şi am o poftă nebună să văd cât mai multe filme, iar uneori ajung chiar să nu văd lumina zilei câteva ore bune pe zi pentru că sunt prins în sala de cinema.

Despre filmele văzute voi vorbi mai multe într-un alt post la finalul festivalului, că este ceva de zis la fiecare.