Când roata se întoarce

Pe vremea când eram puştiulache aveam obiceiul să mă distrez enervând vecinii atunci când mama era plecată la servici. Muzica la maxim era pentru mine distracţia supremă. Câte bătăi în ţeavă îmi atrăgeam pentru activitatea asta. Porneam winamp-ul (ah, ce vremuri, de când n-am mai folosit winamp-ul, cred că s-au făcut ceva ani), dădeam blană la boxe şi deschideam geamul şi ieşeam pe balcon să ascult muzică şi eram tare mândru.  Era perioada când Voltaj era tata lor pentru mine, 3SE, Animal X, mai un Genius , un Hi-Q, N&D etc. Plus trupe străine ca şi Queen, Guns N’Roses ori U2 rulau fin. Nu cred că există cineva care să nu fi ascultat în copilărie măcar o dată muzică la maxim, refuz să cred asta.

Doar că timpul a trecut, am o vârstă care nu-mi mai permite să fac lucruri din astea copilăreşti, dar sunt nevoit să suport muzica la maxim venită de la vecini, adică puşti care au acum aceeaşi satisfacţie pe care o aveam eu la vârsta lor cu muzica ascultată la maxim. În fiecare dimineaţa somnul îmi este tulburat de O Zone, Danza Kuduro sau piesele momentului la ora actuala, nu le ştiu după nume că nu mă pasionează să-mi încarc capul şi cu treburile astea, dar le ştiu dacă le aud. De fiecare dată când se întâmplă să fiu trezit în acest fel îmi aduc aminte cum eram în aceeaşi situaţie, mă uit în sus şi zic, „Doamne, tu chiar nu dormi sau nu uiţi niciodată?”.