Ghinion. Deziluzie. Neşansă. Cam aşa am putea caracteriză în 3 cuvinte marele meci România-Serbia, pe care ai noştrii ca brazii l-au pierdut într-o manieră nu foarte plăcută. Cred că acesta e primul meci în care am arătat o atitudine matură timp de 90 minute. Jocul a fost bun, trebuie să spun că nu mă aşteptam să marcăm şi să controlăm jocul până la final, mai ales după cele două goluri din prima repriză. Un 3-2 destul de nedrept din păcate pentru noi, care am dominat Serbia din primul minut şi până în ultimul. Asta e, n-avem ce face, ăsta-i fotbalul. Mi s-a părut mai mult că atitudinea astea pe care au afişat-o jucătorii dădea mai mult într-un joc haotic. Toată echipa s-a aruncat în atac, toate mingile îl căutau pe Mutu.
Practic, meciul acesta nu l-a câştigat Serbia, noi l-am pierdut, pe greşeala şi pe prostia noastră, ca multe alte meciuri de altfel. Trist. Noi avem pretenţia la o calificare la mondiale şi nici măcar n-avem cu cine să jucăm, adică avem, dar trebuie cineva să-i caute şi să-i selecţioneze.
Sârbii n-au jucat nimic tot meciul, un singur contraatac periculos de unde a rezultat primul gol, norocos, 2 faze fixe, alte două goluri, unul e autogol şi altul dintr-o bâlbâială în apărare. În rest, sârbii n-au făcut altceva decât să tragă de timp şi să deie la picioare şi coaste în stil mare. Noroc cu Mutu şi Contra care au tras echipa după ei, s-a văzut experienţa. Dacă nu erau ei, nu ştiu zău ce am fi făcut. Iar am stat în Mutu, care a scos din joben 2 pase de geniu de unde au şi rezultat golurile noastre, dar şi execuţia lui Marica a fost frumoasă trebuie să recunoaştem.
Tănase de la Argeş, Tamaş de la Dinamo, Rădoi, Contra şi Mutu au fost cei mai buni jucători, părerea mea. În rest, Codrea, Costea nu au fost puşi unde trebuie, Cociş – o dezamăgire totală, iar lui Lobonţ chiar nu avem ce să-i reproşăm. Niciun gol nu a fost din vina lui, nu ai ce face când ai tăi bâlbâie mingea în careul propriu şi vine un sârb şi o împinge în poartă.
Am o curiozitate, de ce acest jucător Max Nicu, lider în Germania cu Hertha Berlin, a fost trimis în tribună fără măcar să fie inclus în lot, după ce s-au făcut atâtea presiuni pentru a i se obţine cetăţenia?
Selecţii praf, tactică groaznică, jucători aşezaţi aiurea, pe scurt, Piţi ar trebui să facă un gest de onoare şi să-şi dea demisia. Dacă nici acum nu o va face, atunci chiar e de o nesimţire cruntă.
Mergem în Austria, să ne rugăm să nu luăm de la 5 în sus!
În concluzie, nu mai ştiu ce să zic. Nu mai am cuvinte. Nu mai am nici chef să-l înjur pe Piţi. M-am săturat pur şi simplu să mă uit la meciurile naţionalei. Simt că nu mai am ce vedea, simt că România nu mai are echipă defotbal.
Un sec “Hai Romania!”