Începe sa-mi para rau de ce se întâmpla la Rapid. Era o data pe vremuri o echipa frumoasa acolo care juca un fotbal placut ochiului. Singuri împotriva tuturor, obisnuiau sa-si zica. Acum a ajuns jucaria unui zgârca-brânza care se plimba prin tarile calde, arunca milioane de euro pe tot felul de excursii si dupa aceea vine în tara si declara tare si raspicat ca nu are bani, ca trebuie facute economii.
Ce e mai trist este ca nici în ruptul capului nu ar lasa pe altcineva în locul lui, un om mai competent din punct de vedere financiar. O tot lalaie cu Taher, da afara pe toata lumea, face ce vrea pentru ca deocamdata clubul e pe mâna lui. Un papusar de doi lei. Aidoma eurogibonului din Pipera. Amândoi vad în echipele pe care le detin jucariile lor preferate. Pacat. Legendele Rapidului, respectiv Stelei deplâng soarta echipelor la care au cunoscut consacrarea în fotbalul mare. Doar suporterii îi mai asculta, atât.
Chiar nu pricep ce-i în capul omului astuia, ce vrea de fapt zgârcitul asta sa faca pâna la urma? Azi vinde, mâine nu mai vinde, poimâine anunta schimbari, raspoimâine se razgândeste si face economii. Ati vazut un om mai indecis în tara asta? El este George Copos.
Degeaba vinde, nu ii da nimeni cat cere.
Atunci de ce nu lasa pe altul daca el nu poate? Sa-l lase domnule pe Taher, macar ala a demonstrat in repetate randuri ca vrea sa faca ceva. Cati bani vrea, el crede ca Rapidul e de acelasi calibru cu Chelsea.
Si pana la urma tot noi, suporterii Rapidului, suntem cei care ramanem cu buza umftala. Se consolam cu legenda glasului rotilor de tren…