Nu, nu e o glumă. Nu m-am trezit cu faţa la pernă. Nu m-am lovit la cap. N-am băut nimic pe bază de alcool de la Paşti. Da, aţi citit bine, vreau să scriu o carte! Bine, mai mult mă bate gândul că până la a vrea mai e cale lungă. Adevărul e că, îmi zburdă prin minte tot felul de scenarii care ar putea face subiectul unei cărţi, iarăşi, mă gândesc eu că ar putea face subiectul unei cărţi fiindcă încă nu mi-am descoperit abilitatea de a prevedea viitorul. Deci, scenarii multe şi mărunte. Niciodată nu m-am gândit să le pun cap la cap şi să fac din ele subiectul unei poveşti. Cum aproape zilnic mă lovesc de câte un astfel de scenariu m-am gândit că e timpul să iau atitudine şi să fac ceva. Dracu ştie ce Dan Brown se ascunde în mine şi eu nici nu ştiam. N-am făcut niciodată aşa ceva, să scriu cărţi! Fugeam ca dracul de tămâie când aveam de scris o compunere în generală despre cel mai frumos moment al vieţii mele, iar acum mă gândesc să scriu carte. Tu, o carte, te-ai tâmpit la cap, ar zice cineva acum?
Presupunând că ropotele de râs au încetat, să trecem la partea serioasă a acestei minunate idei. În fond şi la urma urmei, ce am de pierdut. Există două variante: ori cartea ajunge „bestseller” ori mă laud cu ea în faţa prietenilor la bere şi tot ilustru necunoscut rămân. Să ne concentrăm pe prima variantă. Şi aici am nevoie de ajutorul vostru, al fidelilor mei cititori cu care nu contenesc să mă laud pe unde am ocazia. Dat fiind lipsa mea de experienţa în domeniu, nu mă pot hotărâ referitor la câteva chestii – dacă numele personajelor să fie româneşti sau străine – dacă să folosesc persoana a 3-a sau să scriu totul la persoana I – să implic în vreun fel România? Pentru acţiunea cărţii şi personajele principalele (bad guys and good guys) m-am gândit deja la câteva scenarii posibile, dar nu pot lua încă o decizie finală până ce nu bifez cele enumerate mai sus. Tot ce pot spune e că va fi o combinaţie de aventură – acţiune – mister şi un pic de dramă, iar la final răul va triumfa. Am zis deja prea multe. După ce voi începe (asta va fi săptămâna aviatoare) să lucrez la ea voi pune şi un preview scurt aici pe blog, un spoiler cum zic americanii. Deci cum ar suna mai bine, Michael sau Mihai, John sau Ion, Mary sau Maria?
Are cineva idee despre ce riscuri implică scrierea unei cărţi, dacă implică vreun risc? Mă gândesc că stresul e cel mai mare risc pe care-l poţi avea când începi să lucrezi la o carte.
PS: exclud din start autobiografia. mi se pare lame să-ţi scrii viaţa într-o carte. şi sunt deja o grămadă de devoratoare şi devoratori de celebritate care şi-au publicat viaţa în cărţi.
Si eu vreau sa devin Picasso! :))
P.S.
Pana la a scrie corect, trebuie invatat una bucata ortografie si una bucata de stil literar. Degeaba te crezi mare r(r)oman, daca iti lipsesc aceste „calitati”.
Ciuss.
„Tu, o carte, te-ai tâmpit la cap, ar zice cineva acum?”
Probabil asa ar zice „cineva”… Te exprimi dezastruos in limba romana, te chinuiesti sa folosesti diacritice, dar nu stii ca se spun a hotari si nu a hotara, iar despre numele in engleza… :) Este Mary nu Marry, daca nu vorbesti despre craciun. Cat despre fondul narational pe care ai putea sa il dezbati, da-mi voie sa imi pun niste mari semne de intrebare. In rest toate cele bune si nu te lasa descurajat de gurile rele… ce stiu ele :) Tot nu mi-ai zis, ai vreo idee cine e fostul coleg?
@Flying: De asta exista corectori intr-o editura. Nu cred ca asta ar trebui sa fie un impediment spre a-mi pune in aplicare ideea.
@Un fost coleg: Mersi de sugestii si „aprecieri”. O sa lucram si la partea cu exprimatul. Cat despre ultima parte din comentariul tau, nu stiu, frate, dar daca mi-ai da niste repere sau un hint poate ca m-as lumina.
Mai exista o varianta cu ce s-ar putea intampla cu aceasta carte a ta: ar putea ajunge in majoritatea wc-urilor de la tara care functioneaza pe baza principiului fosei septice =))
Privim partea buna a lucrurilor. Macar va fi buna la ceva =))
@ Sf. Vasile
Deja faci mijto singur de ideea ta geniala :))
Mai glumim si noi ce sa facem…
mi se pare super tare sa scrii o carte pentru ca si eu scriu pe a2a si credema dupa ce scrii cateva pagini deja te simti mai bine si te asigur ca fara sa-ti dai seama iti imbogatesti vocabularul cu niste cuvinte pe care trebui sa le cauti in dex. Iar asta te urca cu o treapta mai sus decat ceilalti care nu sunt capabili nici macar sa scrie o scrisoare de amor, dar rad de cei pe care ii duc capul la mai multe, de a scrie o carte. voi cei care nu ati avut note peste 8 la romana in liceu sau in generala pastrati pt voi mijtourile astea care nu isi au locul.
Nu dau atentie mistourilor ieftine.
Astazi totul e posibil daca avem vointa!
In plus incercarea moarte n-are asa iti urez multa bafta! ;)
off…unde esti tu Tepes doamne…
Mai, Vasile Manu: Dan Brown a facut ANI de cercetare si studii si a adunat enorm de mult material documantar pana a indraznit sa scoata pe piata cartile care l-au consacrat.(daca tot l-ai pomenit). Nu-i simplu de scris o carte, ca daca ar fi, n-ar prididi editurile………Oricum sunt multi chemati-putini alesi: dar daca tot te chinuie talentul, INCEARCA.
Am 15 ani, nu stiu o boaba de romana(la gramatica ma incurc la „fi” si „fii” sau „prosoape” si „prosopuri”), exprimarea mea lasa de dorit, la literatura sunt praf(am citit cam 10 carti pana acum), ma consider „anagramat” =)) si totusi scriu o carte si eu. In mod normal ar trebui sa caut sfaturi, nu sa le dau, insa vreau sa spun ceva tuturor. Sa fim sinceri. In zilele noastre oamenii si-au pierdut cheful de carti -am zis bine?- si autori sunt din ce in ce mai putini. In plus vietile oamenilor au devenit IDENTICE. Nu ati observat asta? Avand in vedere acestea, acum nu prea mai conteaza modul prin care transmiti mesajul, ci mesajul in sine. De ce? Pentru ca oamenii cu o idee sunt atat de putini, incat mesajul trebuie sa fie spus cat mai repede si cat mai usor de inteles cu putinta. Credeti ca cei care stau toata ziua la coltul blocului si mananca seminte (adica eu..:)) ) vor intelege intelesul ascuns sau alambicat? Este adevarat, asta face o carte incredibil de interesanta (cum ar fi „Zece negri mititei”), dar mesajul trebuie transmis „no matter what”. Lumea este mult prea depravata si mult prea tampita de presa, „arta” si …toate cele, astfel incat spun: Frate, scri-o daca crezi ca mesajul este OK, pune-o pe hartie si public-o, asa cum o s-o fac si eu.